Atelierul de ceramică al familiei Iacinschi din Botoșani
Regretata și apreciata doamnă Sonia IACINSCHI, și-a început activitatea de meșter odată cu angajarea la atelierul din fostul cartier Barbu Lăzăreanu care aparținea Cooperativei „Progresul”, ulterior devenind „Artizanatul”. Începând din anul 1978, a urmat Școala Populară de Artă Botoșani – Secția artă și pictură, din care doi ani ceramică și trei ani pictură. A participat la manifestarea cu caracter internațional „Luna Culturii Românești”, susținută de Comunitatea Europeană la Strasbourg în 2006, pentru a individualiza specificul culturii tradiționale românești. În data de 23 aprilie 2000, a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani, pentru meritele deosebite în promovarea valorilor spirituale și imaginii municipiului Botoșani pe plan național și internațional.
Odată cu dispariția doamnei Sonia IACINSCHI, cultura tradițională a județului Botoșani a pierdut un meșter popular de seamă, un meșter care a avut grijă să lase o zestre ce va rămâne în timp și peste timp. Astăzi, meștesugul olaritului ceramicii tip Kuty fiind dus mai departe de urmașii doamnei Sonia.
Eusebiu Iacinschi, fiul Soniei IACINSCHI este un cunoscut meșter popular, renumit pentru realizarea cu înaltă măiestrie a ceramicii de tip Kuty care datează din perioada Evului Mediu (secolul XIII).
Vasele sale sunt cunoscute în întreaga lume pentru că se caracterizează printr-o bază cromatică specifică, compusă doar din trei culori de pământ: verde, galben și brun (maro). Decorul se individualizează prin tehnica „sgrafitto”, care presupune desenarea unor simboluri/motive, prin incizarea mai fină sau mai adâncă a obiectelor din lut. Acest tip de ceramică impresionează și printr-o gamă largă de motive utilizate: motive geometrice, avimorfe, zoomorfe, antropomorfe.
Atelierul din Botoșani, Kuty Ceramics, pe care îl conduce este singurul din țară unde se mai produce ceramică de Kuty, unicul moștenitor al acestei ceramici bizantine fiind băiatul său Ciprian IACINSCHI, absolvent și el al Școlii Populare de Arte din Botoșani în anul 2006.
Principalele premii și distincții de la cele mai importante târguri și expoziții din țară
Premiul Special al Juriului la Târgul Olarilor „Ochiul de Păun” Rădăuți (1998); Diploma de onoare a „Târgului Meșterilor, Meseriașilor și Artizanilor Populari” Botoșani (2001); Diploma de Excelență la „Târgul Meșterilor Populari” Vatra Dornei (2008); Premiul I „Ion Diaconu” – al Târgului Național de Ceramică Tradițională „Cucuteni 5000” Iași (2011, 2014, 2017, 2019).
Atelierul de ceramică al familiei Iacinschi din Botoșani
În familia IACINSCHI, rafinata ceramică smălțuită de tip Kuty s-a lucrat începând cu anii 1970 de către meșterii Ioan și Sonia IACINSCHI. Acest tip de ceramică (împreună cu tehnica și secretele ei) a fost preluat de la meșterul Mihai Corneanu care lucra în Cooperativa Botoșani, deprinzând și el acest meșteșug de la meșterul Nicolae Buțerchi care avea atelier personal de ceramică în mahalaua orașului înainte de regimul comunist.
Regretata meșteră populară Sonia IACINSCHI, a practicat acest meșteșug cu responsabilitate, făcându-se remarcată de-a lungul timpului și impunându-se ca un reper, datorită păstrării nealterate a tradiției populare și a respectării caracteristicilor specifice ale acestui tip de ceramică de calitate superioară. Repertoriul creațiilor a cuprins o mare varietate de forme și mărimi, de la farfurii, platouri, căni, castroane și ulcioare, până la cahle, ploști, carafe, vaze sau sfeșnice, care impresionează prin calitatea execuției, prin diversitatea compoziţiilor ornamentale şi prin rafinamentul cromatic.
Sonia IACINSCHI a respectat elaborata tehnică sgrafitto prin decorul fin executat și bogat ornamentat, compus atât din motive populare geometrice, simboluri religioase sau cosmice, cât și din elemente zoomorfe, antropomorfe, avimorfe, fitomorfe și skeomorfe, prezentate în compoziții narative sau scene din viața de zi cu zi. Aceste elemente specifice sunt folosite cu precădere în ceramica de tip Kuty și ilustrează viața țăranilor români, credința și preocupările acestora.
Produsele acestei categorii de ceramică au la bază desenul naiv stilizat și o gamă cromatică alcătuită din tonuri de verde, galben și brun (cafeniu) pe fundal alb-ivoir angobat, reprezentând cele patru anotimpuri ale anului. Arderea se face în cuptor la aproximativ 1.000°C și este o etapă dublă, realizată înainte și după etapa de smălțuire, aceasta din urmă precedând etapele angobării, sgrafitării și pictării vaselor.
Portofoliul familiei IACINSCHI reunește peste 100 de decoruri foarte apreciate de cumpărători și colecționari, cunoscători care o evaluează ca fiind o ceramică de lux. Amintim aici cocoșul, floarea soarelui, biserica, păunul, căprioara, peștii, soarele, motivele călătorului, călărețului, lăutarului, vânătorului, fântâna cu cumpănă, ursul și dansatorul etc., gamă de simboluri și ornamente realizate cu originalitate în piese unice și inedite care sunt destinate atât cu scop utilitar, cât și decorativ.
Sonia IACINSCHI a participat la manifestarea cu caracter internațional „Luna Culturii Românești”, susținută de Comunitatea Europeană la Strasbourg – Franța în 2006, pentru a individualiza specificul culturii tradiționale autentice românești. În data de 23 aprilie 2000, primește titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani, pentru merite deosebite în promovarea valorilor spirituale și imaginii municipiului Botoșani pe plan național și internațional prin realizarea cu înaltă măiestrie a ceramicii de tip Kuty pe care o lasă moștenire băiatului său Eusebiu IACINSCHI, dar și nepotului Ciprian IACINSCHI, ambii absolvenți ai Școlii Populare de Arte „George Enescu” din Botoșani – secția ceramică.
Istoric Kuty
Ceramica de tip Kuty este recunoscută încă din perioada medievală, având o arie de răspândire şi influenţe bizantine aşa cum afirma și Barbu Slătineanu referindu-se la arta ceramicii din Evul Mediu: „Din amestecul tradiţiei populare şi din arta bizantină importată, a luat naştere o artă locală care a dăinuit până la sfârşitul secolului al XVII-lea”. Acest tip de ceramică roșie smălțuită a primit denumirea de Kuty abia în secolele XVIII-XIX, după centrul de olărit din orașul Kuty (aprox.100 km la nord de Rădăuți) unde era o puternică vatră de meşteri olari, care au dat numele orașului lor unei ceramici unice în România.
Aflat pe linia drumurilor comerciale care legau Bizanţul şi Marea Neagră, de vechea cetate de Scaun – Suceava către Galiţia, Lwow, Botoşaniul era unul din importantele târguri moldoveneşti în perioada medievală, astfel semnalăm descoperirea făcută de dr. Alexandru Rădulescu în biserica Mănăstirii Coşula, ctitorită în anul 1535 de Mateiaş vistiemic al voievodului Petru Rareş, a unui vas de lut care la o analiză mai atentă, după tehnică şi culori, poate fi înscris în ceramica de tip Kuty ce continuă să existe la Botoşani până în prezent.
Tot la Botoșani, pe lângă ceramica neagră și cea roșie nesmălțuită, au fost meșteri care au lucrat și ceramică roșie smălțuită cu motivele specifice celei de tip Kuty. Ceea ce diferențiază acest tip de ceramică în cadrul ceramicii smălțuite o reprezintă tehnica de ornamentare. La ceramica Kuty, înainte de prima ardere are loc etapa conturării prin incizie în angobă a desenului, iar după prima ardere urmează aplicarea vopselelor, vasele fiind apoi smălțuite și arse din nou.
Lutul este extras de la periferia orașului, o zonă de mahala denumită Trei Coline – Botoșani. Angobele sunt realizate din oxizi care se regăsesc în extracțiile din diferite zone de la munte. Culorile sunt naturale, verde – oxid verde, maro – din pământ, galben – piele de animale. Instrumentele de lucru sunt roata olarului, vase pentru apă și culori, pensulele, polonicele sau lingurile mari pentru ghileală și smalț, corn pentru înflorat, ața sau sârma subțire pentru dezlipitul vasului de pe roată, șorțul olarului, ficheșul, cuptorul etc. Pe lângă roata la picior, acum se mai lucrează și la roata electrică când sunt producții mai mari, iar arderea se face și la cuptorul electric pe lângă cel tradițional pe lemne, astfel scutindu-se munca și poluarea. Glazura înainte se făcea cu miniu de plumb, iar acum se lucrează cu glazură ecologică.
Una dintre cele mai atractive tehnici din domeniul olăritului din România, încântă sufletul și ochiul chiar și astăzi, datorită pasiunii și dăruirii familiei Iacinschi din Botoșani, care printr-o tehnică desăvârșită realizează manual vase unice în atelierul propriu, unde oricine poate descoperi un univers ce părea că se va pierde în timp, însă importantă este păstrarea acestui fel de olărit cu valoare istorică şi documentară.
