Folclorul muzical, vocal și instrumental, interpretat solistic sau în grup, cuprinde în mod firesc mai multe etape de abordare și cunoaștere, astfel: Documentarea teoretică și practică;
cercetarea în teren, de obicei în mod selectiv, dar nu numai a celor mai valoroși interpreți – rapsozi populari, grupuri folclorice vocale și instrumentale, după o metodă științifică, riguros abordată;
Inregistrarea materialului folcloric în mod direct și nemijlocit sau în timpul unor concerte/spectacole, însoțite de interviuri-comentarii;
Catalogarea și arhivarea materialului muzical cules;
Valorificarea și promovarea acestuia prin transcriere științifică, tipărire, prin mass media sau prin preluarea lui de către cei mai înzestrați interpreți vocali și instrumentiști.
Prin alte tipuri de cercetare în culegerea folclorului muzical: monografie (pentru anumite localități), pe genuri muzical-folclorice (doina, baladă, cântecul propriu-zis etc.), pe diferite tipuri de instrumente muzical-populare (fluierași, cobzari, ocarine etc.).
Cercetare efectuată de grupuri de cercetători: muzician, coregraf, literat, etnograf etc.